CUM L-AM CUNOSCUT PE DUMNEZEU!!!

Eram doar o pustoiaca de 10 ani cand maicuta mea frecventa diferite religii sau adunari cum se spune. Practic, il cauta pe Dumnezeu in multe locasuri.....copil fiind nu stiam pana acum ca Dumnezeu sta in sufletul nostru si acolo trrebuie sa il cautam. Intr-o zi de duminica mergem la o asa adunare baptista. Vedeam oameni care predicau, oameni care   se rugau, oameni care tipau, nu stiam ce sa cred, ce sa ascult, eram intr-o agitatie completa. Nu am putut sta, am si plecat. Trece o perioada, iar maicuta alege o alta biserica penticostala. Biserica era aproape de apartamentul unde stateam. Duminica seara , cum imi amintesc, m am asezat cu familia mea pe o bancuta in acea biserica, nu stiu daca o pot numi biserica , in fine...se pun oamenii sa se roage; care unul statea cu urechile lipite de pamanat, care altul vorbea intr-o limba necunoscuta, nicidecum straina; altul tipa ; altul canta.....eu nici nu  puteam nici macar sa ma rog in gandul meu, nu puteam din cauza atmosferei. Dupa biserica cu chin si vai, trec oamenii bisericii pe la familia mea.Discutii , rugaciuni  la noi in casa, desi nu eram satula de strigatele lor , nu am putut lua parte la intrunirea lor cu familia mea. Au lasat in urma lor in familia mea un sentiment de razbunare, un chef de cearta ca nu intelegeam cu adevarat ce se intampla....Ma si speriasem, maicuta incepuse sa tremure, sa vorbeasca si ea o limba straiana , draceasca , nu aveam nicio idee despre ce si cum, se schimbase foarte tare la fata , i se micsorase pupilele ochilor si incepuse sa vorbeasca fiecaruia din casa , din familia noastra.Am ramas inmarmurita . Trece faza ca din cearta in familie data in alte limbi, se face ora destul de tarzie. Toata lumea se pune la somn, cand pe la ora 12:00 incepe unul din frati a tipa ca vede ceva straniu in casa. Parintii sar repede , mama repede se pune pe genunchi rugandu-se , se linisteste totul.Mie nu mi era frica de absolut nimic, ma-m ridicat si am verificat toata casa, ma uitam pe pereti, probabil era adevarat, gandindu-ma in sinea mea.Nu trece cel putin o ora, caci sora mea se ridica tresarind din pat, tipand si plangand in acelasi timp , faptul cum aminteam eu'' canta cocosul'' . Imi era frica faptul ca ceva rau se va intampla cu familia mea.Am purtat o discutie cu maica mea, faptul ce se intampla.Nu am fost sigura la cat de bine m-a inteles, eu am fost direct de subiectiva mentinadu-i ca eu nu o  pot urma in asa alegerile care le facea.Nu puteam comenta prea mult ca mi-o luam cat pentru zece.Aveam o vecina , era cu ziua de Sambata , isi tineau ziua de odihna Sambata, erau adventisti , biserica AZS.... vreau sa va spun, ca, am urmat 7 ani aceasta biserica , dar la un timp, incepuse discutii, barfe . Am decis ca Dumnezeu este doar in suflet si atat; daca vrei sa faci o fapta buna o poti face tu nu sa afle si altii asa cum procedau aceste biserici, sa te rogi in sinea ta, nu in toate colturile strazilor , doar ca lumea sa te vada ca esti un asa zis credincios, niciodata. Nu am suportat barfa chiar si in biserici, sau judecata ca de un exemplu de ce nu ai fost la biserica in ziua respectiva. 

   In concluzie, Dumnezeu exista in tot ce este creat, de la om pana la natura insasi, pana si in cele mai cumplite evenimente El a fost si va ramane langa mine, pentru ca ma iubeste asa cum sunt !!!