TIMPUL

Ai prezentul. Dar ți-l trăiești? Sau îți irosești clipele cu gândurile pierdute în amintiri dulci-amari? Sau poate te uiți cu frică la viitor. Te mistui de griji în fiecare zi gândindu-te la ce va fi, cum va fi, cine va fi ..


 Și de ce? De ce să analizezi trecutul care nu se va mai întoarce .. de ce încerci să prevezi viitorul pe care de fapt ți-l croiești în această clipă? Prezentul este tot ce avem de fapt. Situația materială, sănătatea, frumusețea, inteligența, le avem doar acum. Nu știi ce te așteaptă după colț, și oricât ai încerca să prevezi, nu poți. Ești prea limitat. Ești doar un tu într-o lume de ei și ele și sunt atâția ca tine. Atâția care își irosesc clipele. Atâția care se lasă mâncați de griji și întristați de trecut, de remușcări, de greșeli. Atâția care deși au prezentul, au sănătatea, au tinerețea, nu au puterea de a le mai savura. Sunt atâtea ele care își petrec ore în șir în oglindă pentru că un coș a apărut pe frunte sau pentru că parcă se cunoaște o urmă de celulită pe coapse. Sunt atâția ei care nu știu să savureze prezentul, și îl percep că pe o cursă: cine are mai mulți bani, mai multe femei superficiale, dar care "arată bine", mai mult succes, sau chiar mai mulți prieteni pe Facebook.

 Eu dau vina pe media și pe societatea de consum în care trăim, o societate care promovează ceva nu va exista niciodată în niciun om  : perfecțiunea. Nu știu voi pe ce dați vina. Și poate nu sunt eu în măsură să îmi impun părerea ca fiind una generală, sau chiar revelatorie. Dar mă gândesc .. măsurăo oare să pierzi tu atâta timp cu astfel de lucruri superficiale? Merită? Oare vor mai conta toate aceste lucruri peste un an ? Poate pentru un om cu principii sănătoase nu. Poate pentru un ignorant sau pentru un superficial da. 
 Înțeleg, fiecare își trăiește viața cum vrea, cum știe și cum poate. 

 

 Timpul e singurul lucru care ne este oferit gratis. Singurul care ne rămâne când nu mai avem nimic. Singurul lucru care e mereu cu noi, care e în spatele nostru,  și poate e și în fața noastră.
 De ce să nu facem din el un aliat? De ce ne dusmanim atât cu timpul, încercând să îl aducem înapoi, deși știm că o facem în zadar. Știm că momentele sunt irepetabile, știm că viitorul e incert. Dar totuși nu încetăm o clipă să aruncăm ocheade în spatele nostru sau să privim cu nesfârșită curiozitate în zare ca și cum am aștepta viitorul să vină să ne ia de mânuță și să ne ducă într-un loc mai bun.

Oare chiar nu îți poți da tu seama, oare chiar nu își pot da ele, ei, marea asta de oameni diferiți, dar toți la fel, seama că trecutul e al nostru dar că înapoi nu mai vine, și că viitorul e doar al nostru și noi suntem singurii responsabili de el? Oare chiar trebuie făcută campanie publicitară cu mesajul : Trăiește prezentul,e singurul lucru aproximativ sigur din viața noastră? Oare o reclamă ar fi mai ușor consumabilă de masa de oameni igoranti care te înconjoară???🤫