Bullyingul atat in scoli, cat si in societatea omeneasca

Nascuta pe 14 august 1996, intr-un spital maternal din Ploiesti, un bebelus care nu se stia daca traieste mult, din cauza ca m-am nascut  prematur, incubata vreo doua trei luni de zile.....ma nascusem cu un rahitism.Rahitismul era o boala , nu cresteai, un fel de handicap (puteam sa spun ,ca aratam ca un om handicapat, , aveam nevoie de sprijin de mers, nevoie de un om specializat pentru copii cu dizabilitati).Eroul meu de viata , sprijinul meu a fost mama. Isi vindea cele mai scumpe rochii, acele mileuri crosetate de mana , pentru a imi lua medicamente , pentru vaccinuri specializate. La gradinita, nu am fost primita din cauza handicapului, nu am fost acceptata, puteam sa spun caci eram mai la mica ca o paupusa de jucarie.....La 8 ani am intrat in clasa a 1-A . Era un inceput foarte greu, pentru ca in timp am fost foarte marginalizata.eram numita  saraca , si asa zisa proasta cu ghilimele de rigoare, pentru ca, desi nu tineam minte doua fraze , nu stiam sa leg doua cuvinte, dar nici cum ma numesc eu cu adevarat!Aveam o invatatoare pe doamna C. , o invatatoare care imi strica de fiecare data imaginea.Ma scotea in fata clasei, ca sa arate la colegi uniforma mea mai cusuta , mai rupta; imi despletea parul sa arate la colegii mei de clasa ce par am, ma punea in fata  tablei cu spatele intors la copii, punandu-i sa ma jigneasca ........mama , nu tot timpul isi permitea sa imi puna pachet de scoala, pentru ca nu avea , si incepusem sa mananc din resturile sandwichurilor ale colegilor! Mi-a placut foarte tare sa invat, cu mintea asta a mea cum era mai greoaie , dar nu imi  luam notele pe masura mea.....imi doream cu tot dinadinsul sa iau un premiu, dar...daca nu avem curaj din partea invatatoarei, ba dimpotriva , batjocora....nu , dupa mult timp, am fost mutata intr-o alta clasa vizavi.....o invatatoare mult mai intelegatoare, colegi mult mai buni, iar perseveritatea mea de a invata, incepea sa creasca de la zi la zi, iar anul scolar se termina cu premiul 1 sau doi....a fost o bucurie imensa pentru mine, si pentru parinti in mod special. Și asa , am continuat pana in clasa a 10. Afland ca mama mea este bolnava, de cancer hepatic, m am hotarat sa ma angajez la o croitorie. Nu mi-a fost rusine sa muncesc, cu toate ca salariul era asa cum nu credeam, prea putin, dar ma multumeam.....eram fericita ca faceam ceva pentru familia mea....nevoia m-a impins.Mama , a vazut ca imi doream mai multe studii, asa ca, in luna lui iulie imi depune un dosar la liceul studiat pentru a-mi continua studiile! La o scoala de seral.De la serviciu, ma duceam la scoala, dupa care imi continuam treburile casei, eram ajutorul mamei la orice moment , ora sau o durata a timpului.......Iar viata , de atunci mi a dat ata palme cat si intorsaturi , cai, si drumuri pe care sa le aleg ca sa fie bine atat pentru mine, cat si pentru fratii mei.....Acum, sunt un om in toata firea, sanatos, in plina putere , cu doua maini, doua picioare, capabila de atinge succesul in cele mai inalte culmi, dar si acestea  la momentul lor. Nu am crezut niciodata, ca din acel copil handicapat, sa devin un om pe picioarele mele, sa-mi castig existenta, si luptand  cu propriile forte, sa ma ridic asupra tuturor obstacole.Acest lucru dat fiind in primul rand lui Dumnezeu dar, si a mamei, acelei eroine care vinde tot ce facea cu manuta ei, numai, ca, copilul ei sa se faca bine, sa devina in timp un om in toata firea, o femeie puternica, un sprijin la nevoie , un exemplu, probabil mai bun sau mai putin pentru altii, cu toate ca nu mi-a pasat de parerea unora si altora.Acum nu pot spune ca nu am, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca este, caci ma ajuta si m-a ajutat in foarte multe lucruri. Am invatat, sa ma multumesc cu mult-putin, iar din acela sa dau si celui de langa mine din suflet.In concluzie, un nivel de viata foarte ridicat , asigurat prin venituri foarte mari, nu inseamna o calitate mai buna a vietii, dar un nivel scazut, saracia, privarea de cele necesare unei vieti indestulate la nivelul mediu inseamna cu siguranta frustrarea de o viata mai buna, calitativ corespunzatoare!